E liniste.Eu iar stau si visez..Eu snt o visatoare.Oare de ce snt o visatoare?De ce am acest mod de a trai cu ceva ce nu exista,spre ceva ce imi doresc ?Cand visez in special cu ''ochii deschisi''ma aseman unui copil ce a savurat toata viata lui bomboane si acum nu le mai are.Ciudat,nu?Da..e ciudat sa pierd timpul visand la realitati ce poate se vor dovedi in final ca au fost iluzii.Si totusi eu continui sa visez.Continui sa visez in aceasta lume ce descurajeaza visarea.
Visez la el..la baiatul pe care sper sa il am intr-o zi si visez la el..singurul care imi va aprecia stiulul de visatoare..
De ce spun oamenii k e rau sa visezi?E o intrebare pe care sper sa o gasesc intr-un vis..
Visez... Visez la lucruri de mult pierdute si la lucruri inca nemaiintalnite... Nu stiu daca ceea ce visez se va transforma in realitate, dar asta nu ma impiedica sa visez...
Visez... Sunt o visatoare... Si totusi sufletul meu impleteste poeticul cu prozaicul deopotriva... Nu stiu ce e vis sau realitate, nu stiu ce e poezie si ce este banalitate.. Si totusi visele mele se impletesc intr-o diversitate de nedescris...
Visez... Visez la tot ce inseamna trecut, prezent si viitor... Visez fara a-mi opri vreodata derularea filmului visarii... Si ar fi pacat sa fie asa...
Visez... Cine m-ar putea sa ma impiedice vreodata sa ma desprind de realitate, fie si doar pentru o clipa?
Visez... Visez... Si ce dulce e visarea uneori, mai ales cand te ajuta sa depasesti clipele grele...